Intalnire cu regele

În acea dimineata, cand m-am trezit, îmi amintesc și acum, nu aveam chef de nimic. Eram mahmura, toata casa se invartea cu mine, la fiecare pas simteam o greata constanta. Cred ca mi-a luat vreo jumătate de ora sa mă duc la baie și apoi sa mă bag la dus. “Nu mai beau în viața mea”, mi-am spus convinsa, incercand sa ma catar în cada. Cred ca doar printr-o minune am reușit sa imi fac dusul și sa ma infasor în prosopul meu spălăcit, pe care-l aveam de cativa ani buni și pe care refuzam să-l înlocuiesc din motive sentimentale pe care sincer nu le înțelegeam nici eu.

Cam aceasta era starea mea din momentul în care am auzit soneria. De obicei, odată pe luna, mai veneau oameni care aveau nevoie de cheia de la spațiul comun pentru a citi gazul, asa ca chiar nu m-am agitat. Nu avea cine altcineva sa fie, asa ca am luat cheia, m-am înfășurat mai bine în prosop în jurul meu, și am pornit sa raspund.

Aveam un plan, pe care l-am pus la cale în timp ce inaintam domol spre ușa. Voi deschide, dar îmi voi scoate doar capul prin deschizătura ușii, în așa fel incat corpul sa imi fie în spatele acesteia. Am practicat de mult ori aceasta tehnica, în multe situații izbitor de asemănătoare cu momentul prezent, deci pot spune ca aveam ceva experiență în performanța de a reuși să întind mâna cu cheia fără sa cada prosopul de pe mine, în spatele ușii. Dupa ceva timp, care pentru mine a părut o eternitate fiind amețită și cu o poftă grozavă de a goli tot ce aveam în intestin, am deschis, avand grija sa îmi ascund corpul, conform planului.

-Buna ziua. Uitati aici… Dar nu, nu era nimeni de la gaz. Am rămas cu mana suspendată în aer și cu cheia agatata de un deget. Nu era deloc ce mă așteptam. Doamne Sfinte, cred ca am baut mai mult decat am anticipat, mult mai mult, pentru ca la ușa, în imaginatia mea, il vedeam acum pe rege. Regele Arthur, care tocmai fusese incoronat și caruia ii stiam toate trăsăturile pentru că mă uitasem cu sufletul la gura, ca și toată țara de altfel, la incoronare. Mi-am dres glasul devenind tot mai amețită. Începeam sa realizez ca nu are cum sa fie o halucinație pentru ca am început sa simt frigul din casa scării, incoltind în picioarele și în maini cu o viteza halucinantă. O Doamne, simțeam frig pentru ca aveam doar un prosop pe mine… în fața regelui.

-Buna dimineata, domnișoară, a spus regele cu un ton cumva amuzat dar parcă și cu compasiune și înțelegere fata de prezenta situație. Îmi cer scuze pentru deranj și pentru surpriza. Observ ca este posibil sa va fi prins intr-un moment… putin inoportun, a spus zambind complice. A urmat o pauza de cateva secunde, timp în care regele ma studia curios. Probabil ca stiti cine sunt, a continuat, urmarindu-mi reacția cu atenție. Am incuviintat, usor. -Perfect, a spus cu o un ton energic și neobișnuit de vesel.
-Chiar dacă știți cine sunt, asta nu înseamnă ca și înțelegeți și de ce mă aflu aici, asa ca o sa va explic. De data asta, nu mi-a mai căutat răspunsul pe fata. -Primul proiect în calitate de rege incoronat a fost de a cunoaște mai bine regatul și oamenii pe care am onoarea de a îi ajută din poziția în care mă aflu. Așa ca acum vizitez tara alegand aleatoriu cateva locuințe. Scopul este de a cunoaște oameni reali, oameni cu povesti reale, de a mă ancorat în realitatea oamenilor simpli, nu doar într-o realitate creata de prefacutii și mascaricii de la curte. O mica pauza. Regele se uita la mine atent. Eu aveam gura intre-deschisa. -Acesta este un demers secret din mai multe motive, primul fiind, bineinteles, consilierii mei, care nu au fost deloc de acord. Totusi, cred ca acesta este rolul lor, de a se asigura ca Regele este în siguranța, iar ei pur și simplu își îndeplinesc datoria pe care o au. Dar, aparent, eu sunt Regele și în calitate de Rege și eu am un rol, foarte bine conturat de istorie, asadar, nu o mi ascult consilierii. Cel putin nu acum…

-Al doilea motiv este ca nu am vrut ca oamenii sa isi creze așteptări, sa se agitate, sa nu mai vrea sa lucreze…, pană la urma mulți cred ca e o onoare ca Regele sa iti intre în casa și există mulți, prea mulți oameni care ar face orice pentru asta. A urmat pauza, în care am observat o schimbare în expresia feței lui. Pentru o clipă mi s-a parut ca dezamagire în privirea lui, dar nu a zabovit prea mult, pentru ca Regele a continuat: -Asa ca da, bine-nteles, puteti refuza discutia noastra cu conditia de a semna un contract de confidentialitate care sa ne asigurăm că acest secret, acesta hoinareala a mea excentrică ramane nedeslusita.

O, Doamne. Regele era fermecator. Discursul lui, felul în care vorbea, trăda o siguranta pe care nu o mai auzisem niciodată, la nimeni. -Desigur, adaugase el, privind usa și mana mea, pe care candva o lasasem jos, dar tot era vizibilă încă, dacă aveți nevoie de cateva minute pentru a va decide și pentru a va… a deveni mai confortabila adica, eu, a, astept. Ha! Acum nu mai era atat de sigur pe el. Și vazuse doar mana mea goala, nu ținuta pe care o avusesem cu o seara înainte în club. -Ok, am spus eu rapid și i-am inchis usa în nas cu o rapiditate care m-a uimit pana și pe mine.

Bine inteles, mi-am dat seama ca am făcut doar după ce fapta fusese deja consumată și după cateva secunde de șoc, rusine, vinovăție și un dialog interior în care îmi incurajam cat puteam de bine acțiunile: “Proasto, idioato, i-ai închis ușa regelui în nas”, mi-am dat seama ca nu mă pot lăsa copleșită, acum, de toate acesta gramada de sentimente asa ca am tras aer adânc în piept și am decis sa sa mă adun, pentru moment. Din secunda în care am făcut asta, mi-am dat seama ca corpul meu vreau sa coopereze cu mine ceea ce se intampla foarte rar. Am alergat spre dulap cu intenția de a mă pregăti… pentru o intalnire cu regele. Pentru ca adevărul e ca pentru nicio secundă nu m-am gandit ca ar fi o opțiune să-l refuz.